mângâiere
română
Etimologie
Din a mângâia.
Pronunție
- AFI: /mɨn.gɨˈje.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mângâiere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mângâiere | mângâieri |
| Articulat | mângâierea | mângâierile |
| Genitiv-Dativ | mângâierii | mângâierilor |
| Vocativ | mângâiere | mângâierilor |
- acțiunea de a (se) mângâia și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online