mărinimie
română
Etimologie
Din mare + inimă + sufixul -ie (după latină magnanimitas).
Pronunție
- AFI: /mə.ri.niˈmi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului mărinimie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mărinimie | invariabil |
| Articulat | mărinimia | invariabil |
| Genitiv-Dativ | mărinimiei | invariabil |
| Vocativ | mărinimie | invariabil |
- bunăvoință, înțelegere, bunătate, generozitate.
- (înv.) bărbăție, curaj.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online