mierlică

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din mierlă + sufixul -ică.

Pronunție

  • AFI: /mjerˈli.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mierlică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mierlică mierlici
Articulat mierlica mierlicile
Genitiv-Dativ mierlicii mierlicilor
Vocativ mierlică mierlicilor
  1. (rar) mierliță.


Traduceri

Anagrame

Referințe