De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză monôme.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului monom
|
n.
|
Singular
|
Plural
|
Nominativ-Acuzativ
|
monom
|
monoame
|
Articulat
|
monomul
|
monoamele
|
Genitiv-Dativ
|
monomului
|
monoamelor
|
Vocativ
|
'
|
'
|
- expresie algebrică compusă dintr-un singur termen.
Traduceri