nume predicativ

română

Etimologie

Din nume + predicativ.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Cuvânt compus

nume predicativ

1. cuvânt care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții.

Cuvinte apropiate

• predicat
• predicativ
• predicativă

Traduceri

cuvânt care formează predicatul unei propoziții

engleză: predicative (English) franceză: attribut (français) m. germană: Prädikat (Deutsch) n. greacă: κατηγορούμενο (Ελληνικά) (katigoroúmeno) m. indoneziană: predikatif (Bahasa Indonesia) neerlandeză: predicatief (Nederlands)

poloneză: orzeczenie (polski) rusă: именная часть составного сказуемого (русский) (imennája čast' sostavnógo skazújemogo) f., предикатив (русский) (predikatív) m. spaniolă: predicado (español) m. suedeză: predikativ (svenska)

Referințe

• DEX online