sărățea

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din sărat + sufixul -ea.

Pronunție

  • AFI: /sə.rəˈʦe̯a/


Substantiv


Declinarea substantivului
sărățea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sărățea sărățele
Articulat sărățeaua sărățelele
Genitiv-Dativ sărățelei sărățelelor
Vocativ sărățea sărățelelor
  1. (fam.) saleu.


Traduceri

Anagrame

Referințe