scăunel

română

Etimologie

Din scaun + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /skə.uˈnel/

Substantiv

Declinarea substantivului scăunel
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scăunel	scăunele
Articulat	scăunelul	scăunelele
Genitiv-Dativ	scăunelului	scăunelelor
Vocativ	scăunelule	scăunelelor

1. diminutiv al lui scaun; scăunaș.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online