împuia

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din în- + pui.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
împuia
Infinitiv a împuia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
împuiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să împuieze
Participiu împuiat
Conjugare I


Expresii

  • A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria


Traduceri

Referințe