Luca
 Vezi și : LUCA, Łuca, Lucà, luca |
Etimologie
Din latină Lucas < greacă antică Λουκᾶς (Loukâs, „bărbat din Lucania”).
Pronunție
- AFI: /ˈlu.ka/
Nume propriu
| Declinarea substantivului Luca | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | Luca | invariabil |
| Articulat | Luca | invariabil |
| Genitiv-Dativ | lui Luca | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |