amenințare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a amenința.

Pronunție

  • AFI: /a.me.nin'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
amenințare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ amenințare amenințări
Articulat amenințarea amenințările
Genitiv-Dativ amenințării amenințărilor
Vocativ amenințare amenințărilor
  1. acțiunea de a amenința și rezultatul ei.
  2. primejdie, pericol.


Traduceri

Referințe