Wikționar:Alfabetul Fonetic Internațional
Transcrierile fonetice din Wikționar se notează folosind Alfabetul Fonetic Internațional (prescurtat AFI). Avantajele acestuia față de alte moduri de notare a pronunției sunt, printre altele, următoarele caracteristici:
- Fiecărui sunet îi corespunde un singur simbol.
- O mare parte dintre sunete sunt transcrise prin aceleași litere folosite în limbile romanice (inclusiv limba română), deci sunt ușor de memorat și recunoscut.
- Este singurul alfabet fonetic recunoscut în mediul științific la nivel internațional.
- Românii sunt obișnuiți cu acest alfabet din dicționarele de tip „englez-român”.
- Toate fenomenele fonologice (accent, silabisire, intonație etc.) din limbile suficient de bine studiate au un mod de notare standardizat.
AFI la Wikționar[modificare]
Există mai multe niveluri de transcriere fonetică, de la nivelul strict fonemic (care notează numai acele procese fonetice cu implicații semantice) până la descrieri foarte detaliate, evidențiind și procese fonetice de care în general vorbitorii nativi ai limbii nu sunt conștienți.
La Wikționar, transcrierile fonetice sunt utile numai cititorului care deja are cel puțin noțiuni elementare despre fonetica limbii respective. De aceea transcrierile fonetice foarte detaliate ar fi de natură să dea mai multă informație decât este nevoie și deci să complice lucrurile în mod inutil atât pentru contribuitori cât și pentru cititori.
Ca urmare, în definițiile cuvintelor de la Wikționar se dau numai transcrieri fonetice la un nivel fonemic, atât cât este suficient pentru ca un cititor să își dea seama cum se pronunță cuvântul în cauză, chiar dacă nu îl știa în prealabil.
Transcrierea fonetică[modificare]
Simbolurile fonetice se cuprind între bare oblice (/ /), care indică nivelul fonemic al transcrierii.
Silaba accentuată (în limbile care au accent și în care acesta nu este fix) se marchează prin plasarea unei mici linii verticale plasate sus (ˈ) înaintea silabei care conține vocala accentuată. Accentul secundar, acolo unde există, se marchează cu linia verticală plasată jos (ˌ). În cuvintele monosilabice marcarea accentului nu este necesară.
Despărțirea în silabe se marchează prin plasarea unui punct (.) între silabe. Acolo unde punctul s-ar întâlni cu indicația de accent, punctul nu se mai scrie.
Limba engleză[modificare]
Diferitele variante fonetice ale limbii engleze sunt marcate în articolele din Wikționar cu abreviațiile
- BrE: engleza britanică, numită Received Pronunciation sau BBC English;
- AmE: engleza americană, numită General American;
- AusE: engleza australiană, numită General Australian.
Aceste variantee diferă în principal în ceea ce privește vocalele. Detalii despre transcrierea fonetică AFI a cuvintelor limbii engleze în aceste trei variante se găsesc la International Phonetic Alphabet for English.
Limba română[modificare]
- Exemple
- cinci /ʧinʧʲ/
- băiat /bəˈjat/
- pleoapă /'ple̯o̯a.pə/
- alcool /al.koˈol/
- exact /eɡˈzakt/
- este /ˈjes.te/
- copíi (s. m.) /koˈpij/
- cópii (s. f.) /ˈko.pij/
- genunchi /ʤeˈnunkʲ/
- genunchiul /ʤeˈnun.kjul/
- háină (s. f.) /ˈhaj.nə/
- haínă (adj.) /haˈi.nə/
- real /reˈal/
- reazem /ˈre̯a.zem/