chineză

Regiunea unde limba chineză este vorbită

română

Etimologie

Din chinez + sufixul -ă.

Pronunție

• AFI: /ki'ne.zə/

Substantiv

Declinarea substantivului chineză
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chineză	chineze
Articulat	chineza	chinezele
Genitiv-Dativ	chinezei	chinezelor
Vocativ	chinezo	chinezelor

1. (defectiv de plural) limba vorbită de chinezi.
2. femeie din China.

Sinonime

• 2: chinezoaică

Cuvinte derivate

• China
• chinez
• chinezărie
• chinezesc
• chinezește

Traduceri

limba chinezilor

afrikaans: Sjinees (Afrikaans) albaneză: Kineze (shqip) arabă: صينية (ʂiníyya) (العربية) f. armeană: չինարեն (č‘inaren) (հայերեն) bască: txinera (euskara) bielorusă: Кітайская (Kitájskaja) (беларуская) f. bosniacă: kineski (bosanski) m. bretonă: sinaeg (brezhoneg) m. bulgară: китайски (kitájski) (български) m. catalană: xinès (català) m., xinesa (català) f. cehă: čínština (čeština), čínský jazyk (čeština) chineză: 中文 (jūngmàn) (中文), 中文 (Zhōngwén) (中文) coreeană: 중국어 (中國語, jungguk-eo) (한국어) croată: Kineski (hrvatski) daneză: kinesisk (dansk) ebraică: סינית (sinít) (עברית) f. engleză: Chinese (English) esperanto: ĉina lingvo (Esperanto), ĥina lingvo (Esperanto) estoniană: hiina (eesti) faroeză: Kinesiskt (føroyskt) finlandeză: kiina (suomi) franceză: chinois (français) m. friziană: Sineesk (Frysk) galiciană: chinés (galego) germană: Chinesisch (Deutsch) n. greacă: κινέζικα (kinézika) (Ελληνικά) n.pl. hindi: चीनी (chīnī) (हिन्दी) idiș: כינעזיש (kinezish) (ייִדיש) indoneziană: bahasa china (Bahasa Indonesia), bahasa mandarin (Bahasa Indonesia) irlandeză: Sínis (Gaeilge)

islandeză: Kínverska (íslenska) italiană: cinese (italiano) m. japoneză: 中国語 (日本語), 中國語 (ちゅうごくご, Chūgokugo) (日本語) latină: Sinesis (Latina), lingua Sinica (Latina) letonă: Ķīniešu (latviešu) lituaniană: Kinų (lietuvių), Kiniškai (lietuvių), Kinietiškai (lietuvių) macedoneană: Кинески (Kinéski) (македонски) maghiară: kínai (magyar) malteză: Ċiniż (Malti) mongolă: хятад (hyatad) (монгол) norvegiană: kinesisk (norsk) neerlandeză: Chinees (Nederlands) n. occitană: chinès (occitan) persană: چینی (Chini) (فارسی) poloneză: chiński (polski) portugheză: chinês (português) m. rusă: китайский язык (kitájskij jazýk) (русский) m., китайский (kitájskij) (fam.) (русский) m. sârbă: кинески (kineski) (српски / srpski) m. slovacă: Čínsky (slovenčina) slovenă: kitajščina (slovenščina) spaniolă: chino (español) suedeză: kinesiska (svenska) swahili: Kichina (Kiswahili) thailandeză: ภาษาจีน (paasăa jiin) (ไทย) turcă: Çince (Türkçe) ucraineană: китайський (kytájs’kyj) (українська) vietnameză: tiếng Trung Quốc (Tiếng Việt), tiếng Hoa (Tiếng Việt), tiếng Hán (Tiếng Việt), tiếng Tàu (Tiếng Việt), Hán ngữ (Tiếng Việt)

---

Etimologie

Derivat regresiv din chinez.

Adjectiv

1. forma de feminin singular pentru chinez.