inchietudine
română
Etimologie
Din franceză inquiétude < latină inquietudo, inquietudinis.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului inchietudine | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | inchietudine | invariabil |
| Articulat | inchietudinea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | inchietudinii | invariabil |
| Vocativ | inchietudine | invariabil |
- (livr.) neliniște.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online