lexem
română
Etimologie
Din franceză lexeme.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului lexem | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lexem | lexeme |
| Articulat | lexemul | lexemele |
| Genitiv-Dativ | lexemului | lexemelor |
| Vocativ | ' | ' |
- cuvânt sau parte de cuvânt care servește ca suport minimal al semnificației; morfem lexical.
- unitate de bază a vocabularului care reprezintă asocierea unuia sau a mai multor sensuri; cuvânt; unitate lexicală.