marfagiu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din marfă + sufixul -agiu.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
marfagiu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marfagiu marfagii
Articulat marfagiul marfagiii
Genitiv-Dativ marfagiului marfagiilor
Vocativ marfagiule marfagiilor
  1. (înv. și reg.) negustor ambulant.


Traduceri

Referințe