marfagiu

română

Etimologie

Din marfă + sufixul -agiu.

Pronunție

• AFI: /mar.faˈʤiw/

Substantiv

Declinarea substantivului marfagiu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	marfagiu	marfagii
Articulat	marfagiul	marfagiii
Genitiv-Dativ	marfagiului	marfagiilor
Vocativ	marfagiule	marfagiilor

1. (înv. și reg.) negustor ambulant.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online