otavă

română

Etimologie

Din bulgară отава (otava), rusă отава, sârbocroată otava.

Pronunție

• AFI: /o'ta.və/

Substantiv

Declinarea substantivului otavă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	otavă	invariabil
Articulat	otava	invariabil
Genitiv-Dativ	otavei	invariabil
Vocativ	otavă	invariabil

1. iarbă care crește în același an, după ce câmpul a fost cosit sau pășunat; (p.ext.) loc unde crește această iarbă.

Cuvinte derivate

• otăvi

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online