reaudiere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a reaudia.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
reaudiere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reaudiere reaudieri
Articulat reaudierea reaudierile
Genitiv-Dativ reaudierii reaudierilor
Vocativ reaudiere reaudierilor
  1. (jur.) faptul de a reaudia.


Traduceri

Referințe