rondo

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din italiană rondo.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
rondo
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rondo rondouri
Articulat rondoul rondourile
Genitiv-Dativ rondoului rondourilor
Vocativ ' '
  1. compoziție muzicală instrumentală, cu caracter vioi, a cărei temă principală revine periodic, alternând cu alte teme.


Traduceri