sfântul

română

Declinarea substantivului sfânt
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfânt	sfinți
Articulat	sfântul	sfinții
Genitiv-Dativ	sfântului	sfinților
Vocativ	sfântule	sfinților

A-l vedea (pe cineva) sfântul = a) a o păți, a da de belea; b) a da peste un noroc neașteptat
A-l uita (pe cineva) sfântul, = se spune când cineva zăbovește undeva prea mult (și degeaba)
Ferit-a sfântul! = în nici un caz, nicidecum