sfântul

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din sfânt.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
sfânt
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfânt sfinți
Articulat sfântul sfinții
Genitiv-Dativ sfântului sfinților
Vocativ sfântule sfinților
  1. (pop.) Dumnezeu.

Sinonime

Expresii

  • A-l vedea (pe cineva) sfântul = a) a o păți, a da de belea; b) a da peste un noroc neașteptat
  • A-l uita (pe cineva) sfântul, = se spune când cineva zăbovește undeva prea mult (și degeaba)
  • Ferit-a sfântul! = în nici un caz, nicidecum


Traduceri

Referințe