Sari la conținut

sfătoșenie

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din sfătos + sufixul -enie.

Pronunție

  • AFI: /sfə.toˈʃe.ni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfătoșenie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfătoșenie sfătoșenii
Articulat sfătoșenia sfătoșeniile
Genitiv-Dativ sfătoșeniei sfătoșeniilor
Vocativ sfătoșenie sfătoșeniilor
  1. însușirea de a fi sfătos.


Traduceri

Anagrame

Referințe