summum
română
Etimologie
Din latină summum.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului summum | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | summum | ' |
| Articulat | summumul | ' |
| Genitiv-Dativ | summumului | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- extremă superioară a unei valori; limită maximă; maximum.
Traduceri
Traduceri