tentacul

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză tentacule.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
tentacul
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tentacul tentacule
Articulat tentaculul tentaculele
Genitiv-Dativ tentaculului tentaculelor
Vocativ ' '
  1. organ alungit, musculos și mobil, care servește la pipăit, la prinderea hranei și la mișcare.


Traduceri