Sari la conținut

torpilă

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză torpille.

Pronunție

  • AFI: /tor.pi'lə/


Verb


Conjugarea verbului
torpila
Infinitiv a torpila
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
torpilez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să torpileze
Participiu torpilat
Conjugare I
  1. proiectil submarin autopropulsat, care este lansat și dirijat pentru a scufunda navele.
  2. pește marin de talie mare, cu solzi cartilaginoși, care produce descărcări electrice la atingere cu prada.


Traduceri