turcă

Țări unde limba turcă este oficială

română

Etimologie

Din turcă türk.

Pronunție

• AFI: /'tur.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului turcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	turcă	turci
Articulat	turca	turcile
Genitiv-Dativ	turcii	turcilor
Vocativ	turco	turcilor

1. (defectiv de plural) limba vorbită de turci.
2. femeie din Turcia.

Sinonime

• 2: tucoaică

Cuvinte derivate

• turc
• turcesc
• turcește
• Turcia

Cuvinte apropiate

• osman
• otoman

Traduceri

limba turcilor

afrikaans: Turks (Afrikaans) albaneză: Turqisht (shqip) arabă: تُرْكِيَّة (العربية) (turkiyya) armeană: Թուրքական (հայերեն), Թրքերեն (հայերեն) bască: Turkiera (euskara) bosniacă: turski (bosanski) m. bretonă: turkeg (brezhoneg) m. bulgară: Турски (български) (turski) catalană: turc (català) m. cehă: turecký jazyk (čeština) m., turečtina (čeština) f. chineză: 土耳其语 (中文) (Tǔěrqí yǔ) croată: turski jezik (hrvatski) m. ebraică: טורקית (עברית) (turkít), תורכית (עברית) (turkít) engleză: Turkish (English) esperanto: turka lingvo (Esperanto) estoniană: türgi keel (eesti) finlandeză: turkki (suomi) franceză: turc (français) m. friziană: Turksk (Frysk) georgiană: თურქული (ქართული)

germană: Türkisch (Deutsch) n. greacă: τούρκικα (Ελληνικά), τουρκικά (Ελληνικά) (turkika) n.pl. hindi: तुर्की (हिन्दी) indoneziană: bahasa Turki (Bahasa Indonesia) interlingua: turco (interlingua) islandeză: Tyrkneska (íslenska) italiană: turco (italiano) m. japoneză: トルコ語 (日本語) (toruko-go) macedoneană: Турски (македонски) (Turski) maghiară: török (magyar) neerlandeză: Turks (Nederlands) n. persană: ترکی (فارسی) (torki) poloneză: język turecki (polski) m. portugheză: turco (português) m. rusă: турецский (русский) (turétsskij) sârbă: турски (српски / srpski) (turski) m. spaniolă: turco (español) m. suedeză: turkiska (svenska) turcă: Türkçe (Türkçe)

Etimologie

Derivat regresiv din turc.

Adjectiv

1. forma de feminin singular pentru turc.