vacuum

română

Etimologie

Din latină, franceză vacuum.

Pronunție

• AFI: /ˈva.ku.um/

Substantiv

Declinarea substantivului vacuum
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vacuum	vacuumuri
Articulat	vacuumul	vacuumurile
Genitiv-Dativ	vacuumului	vacuumurilor
Vocativ	vacuumule	vacuumurilor

1. (fiz.) vid.
2. aparat în care se concentrează o soluție, prin fierbere în vid, la temperaturi joase.

Cuvinte derivate

• vacuumare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online