șubler

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Schublehre.

Pronunție

  • AFI: /'ʃu.bler/


Substantiv


Declinarea substantivului
șubler
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șubler șublere
Articulat șublerul șublerele
Genitiv-Dativ șublerului șublerelor
Vocativ ' '
  1. instrument de măsurat lungimi mici, format dintr-o riglă și două brațe între care se fixează piesa de măsurat.


Traduceri