înmagazina

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză emmagasiner.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ma.ga.zi'na/


Verb


Conjugarea verbului
înmagazina
Infinitiv a înmagazina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înmagazinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înmagazineze
Participiu înmagazinat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune, a așeza mărfuri, produse etc. într-o magazie (pentru a le păstra); a depozita.
  2. (v.tranz.) (p.gener.) (adesea fig.) a aduna, a acumula (cunoștințe, învățătură, energie etc.).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe