energie
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. énergie < lat. energia.
Pronunţie
- AFI: /e.ner'ʤi.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului energie |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | energie | energii |
| Articulat | energia | energiile |
| Dativ-Genitiv | energiei | energiilor |
| Vocativ | energio | energiilor |
- capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic în trecerea dintr-o stare în altă stare dată.
- Am pierdut energia.
- forţă, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acţiona.
- Dă dovadă de o energie inepuizabilă.
- fermitate, hotărâre în atitudini, în acţiuni.
Sinonime
- 1: dinamism, forţă, impetuozitate, putere, robusteţe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potenţă, (pop.) vânjoşenie, vânjoşie, vârtoşie, voinicie, (reg.) mau, vânj, vlastă, (Munt., Olt. şi Ban.) snagă, (înv.) sforţă, tărime, vârtute, vlavie, (fig.) sevă
- 2: bărbăţie
Cuvinte compuse
Traduceri
capacitate fizică
