înnora

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Variante

Etimologie

Din în- + nor.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
înnora
Infinitiv a înnora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înnorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înnoreze
Participiu înnorat
Conjugare I
  1. (v.intranz. și refl. impers.) (la pers. 3) a se ivi (mulți) nori pe cer.
  2. (v.intranz. și refl. impers.) (pop.; despre vreme, cer, lună, soare) a se întuneca din cauza norilor.
  3. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) întrista, a (se) posomorî.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe