înrăire
română
Etimologie
Din a (se) înrăi.
Pronunție
- AFI: /ɨn.rə'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înrăire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înrăire | înrăiri |
| Articulat | înrăirea | înrăirile |
| Genitiv-Dativ | înrăirii | înrăirilor |
| Vocativ | înrăire | înrăirilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online