Emil
română
Etimologie
Din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”). Confer franceză Émile și germană Emil.
Pronunție
- AFI: /eˈmil/
Nume propriu
| Declinarea substantivului Emil | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | Emil | invariabil |
| Articulat | Emil | invariabil |
| Genitiv-Dativ | lui Emil | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
Referințe
cehă
(čeština)
Etimologie
Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).
Pronunție
- AFI: /ɛmɪl/
Nume propriu
Emil
Sinonime
Cuvinte apropiate
Referințe
daneză
(dansk)
Etimologie
Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Nume propriu
Emil
Referințe
engleză
(English)
Variante
Etimologie
Din germană Emil < latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).
Pronunție
- AFI: /eɪˈmil/
Nume propriu
Emil
Cuvinte apropiate
Referințe
faroeză
(føroyskt)
Etimologie
Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Nume propriu
Emil
Referințe
finlandeză
(suomi)
Etimologie
Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Nume propriu
Emil
Referințe
germană
(Deutsch)
Etimologie
Din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).
Pronunție
- AFI : /eˈmiːl/
Nume propriu
Emil
Cuvinte apropiate
Referințe
islandeză
(íslenska)
Etimologie
Din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Nume propriu
Emil
Referințe
maghiară
(magyar)
Etimologie
Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).
Pronunție
- AFI : /ˈɛmil/
Nume propriu
Emil
Cuvinte apropiate
Referințe
norvegiană
(norsk)
Etimologie
Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Nume propriu
Emil
Referințe
slovacă
Etimologie
Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).
Pronunție
- AFI : /ˈɛmiɫ/
Nume propriu
Emil
Cuvinte apropiate
Referințe
slovenă
Etimologie
Inevitabil din latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Nume propriu
Emil
Referințe
suedeză
(svenska)
Etimologie
Atestat pentru primat dată în 1741; din franceză Émile < latină Aemilius, poate din aemulus („rival”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Nume propriu
Emil
Cuvinte apropiate
Referințe
- Română
- Nume proprii în română
- Traduceri fără titlu
- Prenume masculine în română
- Cehă
- Nume proprii în cehă
- Prenume masculine în cehă
- Daneză
- Pronunții lipsă în daneză
- Nume proprii în daneză
- Prenume masculine în daneză
- Engleză
- Nume proprii în engleză
- Prenume masculine în engleză
- Faroeză
- Pronunții lipsă în faroeză
- Nume proprii în faroeză
- Prenume masculine în faroeză
- Finlandeză
- Pronunții lipsă în finlandeză
- Nume proprii în finlandeză
- Prenume masculine în finlandeză
- Germană
- Nume proprii în germană
- Islandeză
- Pronunții lipsă în islandeză
- Nume proprii în islandeză
- Prenume masculine în islandeză
- Maghiară
- Nume proprii în maghiară
- Prenume masculine în maghiară
- Norvegiană
- Pronunții lipsă în norvegiană
- Nume proprii în norvegiană
- Prenume masculine în norvegiană
- Slovacă
- Nume proprii în slovacă
- Prenume masculine în slovacă
- Slovenă
- Pronunții lipsă în slovenă
- Nume proprii în slovenă
- Prenume masculine în slovenă
- Suedeză
- Pronunții lipsă în suedeză
- Nume proprii în suedeză
- Prenume masculine în suedeză