Grigore
română
Etimologie
Din forma Grigorie, care provine din greacă antică Γρηγόριος (Grigórios) < compus din γρήγορος (grḗgoros, „vigilent, atent, alert”) + -ιος (-ios).
Pronunție
- AFI: /griˈgo.re/
Nume propriu
| Declinarea substantivului Grigore | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | Grigore | invariabil |
| Articulat | Grigore | invariabil |
| Genitiv-Dativ | lui Grigore | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
Vezi și