Polsterer
germană
(Deutsch)
Etimologie
Atestat în secolul al XIX-lea; din verbul polstern („a tapița, a capitona, a îmbrăca”) + -er.
Pronunție
- AFI: /ˈpɔlstəʀɐ/
Substantiv
| Declinarea substantivului der Polsterer | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | der Polsterer | die Polsterer |
| Acuzativ | den Polsterer | die Polsterer |
| Dativ | dem Polsterer | den Polsterern |
| Genitiv | des Polsterers | der Polsterer |