îmbrăca

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină *imbracāre (< braca, "pantaloni").

Pronunție

  • AFI: /ɨm.brə'ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îmbrăca
Infinitiv a (se) îmbrăca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îmbrac
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îmbrace
Participiu îmbrăcat
Conjugare I
  1. (v.refl. și tranz.) a(-și) acoperi corpul cu veșminte.
    Vă rog să vă îmbrăcați și să mergem.
  2. (v.refl.) a purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate etc.
    Și-a îmbrăcat haina și a plecat.
  3. a-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase.
    Îmbracă cămașa pe tine.
  4. a (se) acoperi, a (se) înveli.
    A îmbrăca o carte.
  5. (v.tranz.) a înfăța perna sau plapuma.
  6. (v.tranz.) a înveli cu hârtie, cu material plastic etc. copertele unei cărți, ale unui caiet etc.
  7. (v.tranz.) a fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint.
  8. (v.tranz.) (fig.) a învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.).

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe