aconta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din acont.

Pronunție

  • AFI: /a.kon'ta/


Verb


Conjugarea verbului
aconta
Infinitiv a aconta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
acontez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să aconteze
Participiu acontat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a plăti un acont; a arvuni.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe