air

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

engleză

(English)

Etimologie

Din dialectul anglo-normand aeir, eyer, care provine din franceza veche aire < lat. āēr. Origine greacă.

Pronunție


Substantiv

air, (nenumărabil și numărabil pl. airs)

  1. aer

Cuvinte derivate



Verb


Conjugarea verbului
to air
Infinitiv to air
Prezent simplu
pers. 3 sg.
airs
Trecut simplu aired
Participiu trecut aired
Participiu prezent airing
  1. a aerisi, a aera





franceză

(Français)

Etimologie

  1. Din lat. āēr.
  2. Din it. aria.

Pronunție

  • AFI: /ɛʁ/ pl. /ɛʁ/


Substantiv

air m., airs pl.

  1. aer
  2. arie
  3. înfățișare, aspect, expresie

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi