air

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Din dialectul anglo-normand aeir, eyer, care provine din franceza veche aire < latină āēr. Origine greacă.

Pronunție


Substantiv

air, (nenumărabil și numărabil pl. airs)

  1. aer

Cuvinte derivate



Verb


Conjugarea verbului
to air
Infinitiv to air
Prezent simplu
pers. 3 sg.
airs
Trecut simplu aired
Participiu trecut aired
Participiu prezent airing
  1. a aerisi, a aera





franceză

(français)

Etimologie

  1. Din latină āēr.
  2. Din italiană aria.

Pronunție

  • AFI: /ɛʁ/ pl. /ɛʁ/


Substantiv

air m., airs pl.

  1. aer
  2. arie
  3. înfățișare, aspect, expresie

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse