aer
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunţie
- AFI: /'a.jer/
Substantiv
| Declinarea substantivului aer |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | aer | aere |
| Articulat | aerul | aerele |
| Dativ-Genitiv | aerului | aerelor |
| Vocativ | ' | ' |
- amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei şi care este absolut necesar vietăţilor aerobe.
- Aer curat.
- văzduh, atmosferă.
- înfăţişare, aspect, expresie.
- Ai un aer răutăcios.
- (bis.) bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau ţesută cu imaginea lui Cristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice.
- epitaf.
Sinonime
- 1: văzduh, climă
- 3: fizionomie
- 4: (bis.) epitaf, (pop.) pocrovăţ
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuţiuni
- La (sau în) aer (liber) = într-un loc neacoperit, afară
Expresii
- A lua aer = a ieşi din casă pentru a respira aer curat
- A fi (sau a se simţi) ceva în aer = a exista semne că se pregăteşte ceva (în ascuns)
- A fi (sau a rămâne) în aer = a se afla într-o situaţie critică, a nu avea nici o perspectivă
- A avea aerul că... (sau să...) = a da impresia că...
- A-şi da (sau a-şi lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se îngâmfa, a se făli
Traduceri
amestec de gaze
|
|
Referinţe
bretonă
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunţie
- AFI: /ˈɛːr/
Substantiv
aer
latină
(Latina)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunţie
Substantiv
aer m., aeris f.
