aer

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
aer

română

Etimologie

  • Din latină aer, aeris.
  • Din greacă aēr.

Pronunție

  • AFI: /'a.jer/


Substantiv


Declinarea substantivului
aer
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aer aere
Articulat aerul aerele
Dativ-Genitiv aerului aerelor
Vocativ aerule aerelor
  1. amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei și care este absolut necesar vietăților aerobe.
    Aer curat.
  2. văzduh, atmosferă.
  3. înfățișare, aspect, expresie.
    Ai un aer răutăcios.
  4. (bis.) bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui Cristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice.
  5. epitaf.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

  • La (sau în) aer (liber) = într-un loc neacoperit, afară

Expresii

  • A lua aer = a ieși din casă pentru a respira aer curat
  • A fi (sau a se simți) ceva în aer = a exista semne că se pregătește ceva (în ascuns)
  • A fi (sau a rămâne) în aer = a se afla într-o situație critică, a nu avea nici o perspectivă
  • A avea aerul că... (sau să...) = a da impresia că...
  • A-și da (sau a-și lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se îngâmfa, a se făli


Traduceri

Referințe





bretonă

(brezhoneg)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

  • AFI: /ˈɛːr/


Substantiv

aer

  1. aer





latină

(Latina)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
aer
m. Singular Plural
Nominativ aer '
Genitiv ' '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. aer
  2. ceață, negură

Sinonime