antonomază

română

Etimologie

Din franceză antonomase.

Pronunție

• AFI: /an.to.no'ma.zə/

Substantiv

Declinarea substantivului antonomază
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	antonomază	antonomaze
Articulat	antonomaza	antonomazele
Genitiv-Dativ	antonomazei	antonomazelor
Vocativ	antonomază	antonomazelor

1. figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie.

Exemple:

Câți „hannibali” avem la porți? (titlu de articol din Libertatea, nr. 33, 31 ianuarie 1990, p. 1)

Iată de ce Virgil Măgureanu, acest Mihai Viteazu al serviciilor secrete românești, este foarte aproape să îndeplinească sfântul deziderat.” (articolul Lentila de contact, în Ziua, anul III, nr. 472, 6 ianuarie, 1996, p. 5, col. 2)

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online