bög
 Vezi și : bog, Bog, BOG, bog-, Bóg, bóg, bőg, bøg, bōg
|
suedeză
(svenska)
Etimologie
Origine incertă. Poate dintr-un jargon artificial cu sensul de „credul, păcălici”.
Alternativ, din franceză bougre („ticălos, escroc”), care provine din latină medie Bulgarus („eretic”).
Pronunție
- AFI: /bøːɡ/
Substantiv
| Declinarea substantivului bög | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | bög | bögen | bögar | bögarna |
| Genitiv | bögs | bögens | bögars | bögarnas |
- (fam.) homosexual, poponar, bulangiu, curist
- Han "kom ut" med att han var bög.
- (argou; mai ales în cuvinte compuse) maniac, împătimit
- (argou) informator
Sinonime
- 1: homosexuell, gay, (depr.) akterseglare, (peior.) bajspackare, böckling, (depr.) fikus, (pop.) fjolla, homofil, homogay, homo, kuddbitare, rumpnisse, (depr.) rövryttare, (depr.) skinkprins, (depr.) skinkryttare, (peior.) sodomit, (peior.) stjärtgosse
- 2: nörd, -tok, -tokig, konnässör
Antonime
- 1: flata
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse