păcălici

română

Etimologie

Din a păcăli + sufixul -ici.

Pronunție

• AFI: /pə.kə'liʧʲ/

Substantiv

Declinarea substantivului păcălici
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	păcălici	păcălici
Articulat	păcăliciul	păcălicii
Genitiv-Dativ	păcăliciului	păcălicilor
Vocativ	păcăliciule	păcălicilor

1. persoană care are obiceiul să păcălească, să facă farse.
2. numele unui joc de copii care se joacă cu un set de cărți de joc speciale, în care pierde cel care rămâne cu singura carte fără pereche.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online