benedicțiune
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. benedictio, -onis. Cf. fr. bénédiction.
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului benedicțiune |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | benedicțiune | benedicțiuni |
| Articulat | benedicțiunea | benedicțiunile |
| Dativ-Genitiv | benedicțiunii | benedicțiunilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (bis.) grație, binecuvântare.
Sinonime
Traduceri
binecuvântare
|
|