bitvarg
suedeză
(svenska)
Etimologie
Atestat deja în 1877; compus din verbul (att) bita („a mușca”) + varg („lup”).
Pronunție
- AFI: /²biːtˌvarj/
Substantiv
| Declinarea substantivului bitvarg | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | bitvarg | bitvargen | bitvargar | bitvargarna |
| Genitiv | bitvargs | bitvargens | bitvargars | bitvargarnas |