braccio

italiană

(Italiano)

Etimologie

Din lat. brachium.

Pronunție

• AFI: /'bratʧo/

Substantiv

braccio m., braccia pl.

1. (anat.) braț
2. fathom, stânjen marin (= 185 cm)

Cuvinte compuse

• lira da braccio

Cuvinte apropiate

• avambraccio
• braccetto
• bracciare
• bracciatura

Etimologie

Derivat regresiv din bracciare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru bracciare.