buimac

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /buj'mak/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
buimac
Singular Plural
Masculin buimac buimaci
Feminin buimacă buimace
Neutru buimac buimace
  1. amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe