bunicuţă

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din bunică + suf. -uţă.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv


Declinarea substantivului
bunicuţă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bunicuţă bunicuţe
Articulat bunicuţa bunicuţele
Dativ-Genitiv bunicuţei bunicuţelor
Vocativ ' '
  1. diminutiv al lui bunică.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referinţe

În alte limbi