bunic

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Un bunic și nepotul său

Cuprins

română

Etimologie

Din bun + suf. -ic.

Pronunție

  • AFI: /bu'nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
bunic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bunic bunici
Articulat bunicul bunicii
Dativ-Genitiv bunicului bunicilor
Vocativ bunicule bunicilor
  1. tatăl tatălui meu sau al mamei.
  2. (la pl.) părinții părinților; p. ext. strămoși.
  3. (reg.) termen cu care se adresează cineva unui om bătrân.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi