ceaun
română
Etimologie
Din tătară ca(h)un. Confer ucraineană чавун (čavun).
Pronunție
- AFI: /ʧe̯aˈun/
Substantiv
| Declinarea substantivului ceaun | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ceaun | ceaunuri |
| Articulat | ceaunul | ceaunurile |
| Genitiv-Dativ | ceaunului | ceaunurilor |
| Vocativ | ceaunule | ceaunurilor |
- vas de tuci, de formă emisferică, cu două toarte unite printr-un mâner, folosit pentru fierberea mămăligii sau a altor mâncăruri.
- conținutul unui asemenea vas; cantitatea care încape într-un asemenea vas.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online