clătări

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din sârbocroată klataritise.

Pronunție

  • AFI: /klə.tə'ri/


Verb


Conjugarea verbului
clătări
Infinitiv a clătări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
clătăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să clătărească
Participiu clătărit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a clăti.


Traduceri

Anagrame

Referințe