coarticulație
română
Etimologie
Din franceză co-articulation.
Pronunție
- AFI: /ko.ar.ti.ku'la.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului coarticulație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coarticulație | coarticulații |
| Articulat | coarticulația | coarticulațiile |
| Genitiv-Dativ | coarticulației | coarticulațiilor |
| Vocativ | coarticulație | coarticulațiilor |
- (fon.) începutul articulării unui sunet înainte ca articularea celui precedent să fi luat sfârșit.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online