sunet

română

Etimologie

Din lat. sonitus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului sunet
	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sunet	sunete
Articulat	sunetul	sunetele
Dativ-Genitiv	sunetului	sunetelor
Vocativ	'	'

1. Vibrație care poate fi înregistrată de ureche.
2. Vibrație muzicală.
3. Răsunet; ecou.

Sinonime

1. bubuire, son, notă, zgomot, foșnet

Antonime

1. liniște, tăcere, silențiu

Traduceri

Traduceri

aromână: son (Armãneashce) daneză: lyd (Dansk) engleză: sound (English) franceză: son (Français) maghiară: hang (Magyar)

neerlandeză: geluid (Nederlands) poloneză: dźwięk (Polski) spaniolă: sonido (Español) suedeză: ljud (Svenska)